Coşul tău de cumpărături 0 View Shopping Cart

Nu ai niciun produs în coş.

Copilaria de altadata

sâmbătă, 2 noiembrie 2019 12:10:26 Europe/Istanbul

Copilaria de altadata

 Le povesteam micuţilor amintiri din copilărie şi mă ascultau cu ochii mari şi gura căscată. Chiar şi acum, mărişori, îmi cer câte o poveste din copilărie, ca fiind o preţioasă părticică din mine, o frântură dintr-un timp care mi-a clădit personalitatea, care m-a făcut cine sunt acum.

                Amintirile din copilărie nu trebuie să fie despre belșug ci despre dragostea părinților, despre frați și surori, despre prieteni, despre joacă...

                Jucam şah cu tata şi când mi-am dat seama că m-a lăsat să câştig am trântit atât de tare cu regele învingător în geam încât regele de lemn s-a trezit afară, în zăpadă. Afară era un ger teribil, un minus de două cifre. Tata nu mi-a spus nimic, doar m-a privit cu necăjeală şi părere de rău şi a lipit carton pe geam, să nu viscolească în casă.

                Frigul nu exista în copilărie. De la săniuș mă întorceam doar mânat de foame, niciodată de frig. Făceam cazemate din zăpadă, bulgăream băieții și cu zăpadă făceam fetelor bujori aprinși în obraji.

                În iernile în care se întuneca devreme, jucam cărți în familie: tata, mama, sora mea și cu mine. Jucam toci, poarca, păcălici, kems, dar cel mai tare ne plăcea trombon. Trombon e un joc pentru mincinoși, știai asta? Câștigă cel mai bun dintre mincinoși.

                Am poftit 2 ani de zile la o minge de piele artex, scumpă, care se lăfăia prăfuită în vitrina de la "Moto Velo Sport". A făcut mama economii și mi-a cumpărat-o, de ziua mea. Două săptămâni întregi m-am jucat cu ea până să o pierd.

                Tot de ziua mea, cu 3 ani înainte de minge, am primit un camion albastru imens, cu roți galbene și cabină roșie. L-am legat cu sârmă și am scos-o pe sora mea cea mică la plimbare, în bena camionului. După 5 minute, la prima curbă, roțile s-au rupt iar sora mea s-a rostogolit și s-a ales cu capul spart. Nu m-am îndurat să arunc camionul, și încă 1 an l-am ținut stricat, sub patul din camera mea.

                Aveam un catalog Nekermann acasă, și lecturam în neștire capitolul dedicat jucăriilor pentru copii. Știam pe de rost câte mărci și câți phenningi costă fiecare jucărie din catalog.

                Lapte cu cicoare, prăjitură semilună, plăcintă cu mere, rar negrese şi în mod excepţional, ca premiu, amandină şi oranjadă la cofetăria de la centrul comercial.

                Apoi, pe nesimţite, s-a întâmplat ceva şi am crescut mare. Şi copilăria mea nu s-a îndepărtat în negura timpului, a rămas cu mine sub forma unor amintiri pe care le împărtăşesc cu copii mei.

                Oare i-ar plăcea copilului tău să audă amintiri din copilăria ta înainte de culcare? Sunt sigur că da! Încearcă chiar în seara asta.